Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a anunţat duminică intenţia de a finaliza, pe 27 decembrie, demersurile necesare încheierii procedurii de revocare a procurorului general Augustin Lazăr

"Pe data de 27 decembrie dimineaţă, când merg la minister, am pregătit documentele necesare finalizării procedurii de revocare a procurorului general. (...) În opinia mea, nu putem pica în capcana pe care încearcă să o promoveze procurorul general, trăgând de timp în speranţa că va ieşi la pensie sau că îşi va încheia mandatul de procuror general pe 19 aprilie. (...) Pe 27, repet, trimit la preşedintele republicii, finalizez procedura de revocare a lui", a declarat Tudorel Toader, la Antena 3.

El a adăugat că va trimite preşedintelui Klaus Iohannis şi propunerile de numire în cinci funcţii de conducere din cadrul structurilor Parchetului General, pe care şeful statului le-a respins anterior pe motiv de nelegalitate.

"Trimit şi pentru ceilalţi cinci pe care i-a respins pe nelegalitate, că nu au avut adeverinţa de la CNSAS. (...) Nu e vorba de nelegalitate, cum mi-a scris", a spus ministrul Justiţiei, care a precizat că printre cei cinci se numără şi Adina Florea, propunerea pentru funcţia de procuror şef al DNA.

Preşedintele Klaus Iohannis a respins, pe 21 noiembrie, propunerea de numire a Adinei Florea în funcţia de procuror-şef al DNA, precum şi alte patru propuneri pentru funcţii de conducere din Parchetul General şi DIICOT.

"Preşedintele României respinge propunerile înaintate de către ministrul Justiţiei, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de legalitate necesar a fi întrunite, în mod obiectiv, de către procuror pentru a fi numit într-o funcţie de conducere, respectiv cea prevăzută de art. 54 alin. (2) prin raportare la art. 48 alin. (10) şi (12) din Legea nr. 303/2004", preciza Administraţia Prezidenţială.

În data de 24 octombrie, Tudorel Toader a anunţat declanşarea procedurii de revocare din funcţie a procurorului general, Augustin Lazăr.

Iniţial, Augustin Lazăr a deschis un proces împotriva Ministerului Justiţiei la Curtea de Apel Alba Iulia, însă această instanţă a stabilit că nu are competenţa teritorială de a judeca acest caz. CA Alba Iulia susţine că procesul trebuie judecat la Curtea de Apel Bucureşti, în raza căreia îşi are sediul Parchetul General.

Pe 12 decembrie, Curtea de Apel Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia de a judeca dosarul.

În condiţiile în care şi Curtea de Apel Alba Iulia a decis anterior că nu are competenţa teritorială de a judeca acest proces, Instanţa supremă ar urma să ia o hotărâre finală în acest caz. 

Partenerul de afaceri al lui Matei Păun, şeful de campanie al lui Nicuşor Dan, este un agent al Belarusului conectat la “cercul” lui Putin: Vitali Buzdugan, omul lui Lukaşenko şi al lui Viktor Khmarin, martorul lui Putin

Legăturile primejdioase ale şefului de campanie al lui Nicuşor Dan, afaceristul Matei Păun, nu duc doar în paradisul fiscal din Oceanul Indian, după cum ne relevă Panama Papers şi RISE Project ci şi undeva, aici, în Est, mai pe la Minsk, mai pe la Moscova. Matei Păun este co-fondator al unei companii în Belarus şi Comunitatea Statelor Independente ale Rusiei, împreună cu Vitali Buzdugan, un cetăţean belarus cu afaceri în România şi legături până la Aleksandr Lukaşenko, ultimul dictator comunist al Europei şi cu acces la “cercul interior” al mafioţilor lui Vladimir Putin, respectiv chiar la martorul lui de cununie, Viktor Khmarin.


Vitali Buzdugan, partenerul lui Matei Păun, este şi “fondator” al uzinelor de autobuze MAZ. Una din cele mai importante afaceri din România le-a derulat cu un alt Nicuşor, Constantinescu, care, împreună cu Radu Mazăre, a dotat Constanţa cu 115 autobuze MAZ fără aer condiţionat, la un preţ de circa 90.000 euro bucata, contractul depăşind 10 milioane de euro. O anchetă din 2005 a Centrului Român pentru Jurnalism de Investigaţii, publicată de Hotnews, arată că Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu au mai lucrat cu o firmă, “Dunărea Leasing”,prin care toate şcolile şi grădiniţele din Constanţă au fost dotate cu calculatoare. Contractul se ridica la circa 1 milion de euro şi a fost derulat prin Regia Autonomă a Domeniului Public şi Privat a cărui presedinte CA era Nicuşor Constantinescu. Vitali Buzdugan afirmă, într-un pseudo-CV, că este  şi “manager de dezvoltare” al unei astfel de firme care a lucrat cu autorităţile locale.

Pe lângă afacerile cu cei doi PSD-işti smintiţi de bani, acum strânşi cu făraşul în dosarele DNA, interesantul Vitali Buzdugan a fost şi preşedintele Filialei Belarus a… Partidului Conservator al “profesorului” Dan “Felix” Voiculescu! Vitali Buzdugan e implicat şi în mai multe organizaţii “geopolitice” în care se regăsesc nume pseudo-sonore din Rusia, România şi zona Mării Negre.
“Uniunea Salvaţi România”, proiectul care se pritoceşte în spatele emanatului de la Colectiv, Nicuşor Dan, pentru alegerile parlamentare, pare să semene din ce în ce mai mult cu “Frontul Salvării Naţionale” al “emanatului” “revoluţiei” Ion Iliescu. Nu numai denumirea ci şi firele duc tot acolo, la Moscova. Cine şi-ar fi închipuit?
Nicuşor şi-a schimbat doar părul

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns că Nicuşor Dan este susţinut de Remus Cernea şi este tovarăş de pahar şi de idei cu Willy Schuster şi Erwin Albu, cunoscuţi pentru mesajele lor secesioniste antiromâneşti în favoarea “Ţinutului Secuiesc”, sau că consiliera lui de imagine este Ioana Lupea (foto dreapta), avocată a mişcării LGBT şi o “insideră” a UDMR, Nicuşor Dan, candidatul “Uniunii Salvaţi Bucureştiul” (USB) pentru Primăria Capitalei României, ne demonstrează că surprizele în ce-l priveşte sunt de abia la început. Reporterul RISE Project care l-a intervievat zilele trecute observă cu acuitate retincenţa lui Nicuşor Dan de a se defini: de stânga sau de dreapta? Motivul ni-l putem închipui: Nicuşor Dan, acum susţinut de “dreapta” ar putea avea deja un blat cu PSD pentru a ocupa postul de vice-primar al Capitalei. Şi nu vrea să lezeze “stânga”. Sau, cine ştie?, poate i-au rămas ceva nostalgii de la vizita de la Havana, din 1987… Dar dincolo de aceste speculaţii, cine şi-ar fi imaginat că Nicuşor Dan a fost şi… cămătar! Da: cămătar! O spune chiar el, cu o naivitate vecină cu autismul, în acelaşi interviu, din care aflăm o sumedenie de trăsături de caracter neînchipuite.

De exemplu, Nicuşor Dan admite, cu aceeaşi doză de autism, că el, candidatul, nu este el, omul. Sinceritate sau/şi ipocrizie? Pentru că, practic, Nicuşor Dan recunoaşte că vinde o imagine, un produs, cu un ambalaj în care, dincolo de poleială, este un… necunoscut. Despre care aflăm azi fapte uimitoare. În cadrul aceluiaşi interviu, reporterul RISE  Project îl pune în faţa unei dovezi care-l clatină puţin doar pentru a se replia cu îndemânare de acrobat politicianist.  Agenţia RISE Project a demonstrat cu acte că şeful său de campanie, afaceristul Matei Păun, este implicat şi el cu o firmă în scandalul Panama Papers. Nicuşor Dan spune că nu ştia, apoi, într-un interviu pentru o altă publicaţie online, citat tot de RISE Project, afirmă că prezenţa lui Matei Păun în paradisul fiscal din Oceanul Indian (Republica Seychelles !)… nu-i nici o problemă. Pentru că firma acestui, “International Solutions”, n-a făcut nici o afacere în România…

Straniu fapt că fostul activist oengist al “României curate”, acum tuns regulamentar, apretat, îmbrăcat şi încălţat de o “stilistă”, inclusiv cu ciorapi “de firmă”, după cum singur mărturiseşte, pare să nu sesizeze problema de morală pe care o ridică înfiinţarea unei firme de carton într-un paradis fiscal. Să admitem că Matei Păun  este nevinovat, pentru că nu a împuşcat nici un franc cu firma din Oceanul Indian. Să admitem şi că Nicuşor Dan este naiv, pentru că n-a ştiut ce învârte şeful său de campanie, despre care afirmă că îi este prieten, deşi nu i-a spus nimic despre intenţiile sale de afaceri. Dar totuşi, informaţiile despre legăturile lui Matei Păun cu Rusia lui Putin şi Belarusul lui Lukaşenko, erau doar la… un clic distanţă. Şi-atunci mai putem să-l credem pe Nicuşor Dan naiv? Ne îndoim.
“Transparenţă” curată: Matei Păun şi-a şters pagina de Facebook
După interviul RISE, care a devoalat pentru publicul larg cine este  şeful de campanie al “salvatorilor” Bucureştiului, câţiva ziaristi din România au început să mai sape. Ce au găsit, după cum spuneam, nu era prea departe: chiar pe contul de Facebook al lui Matei Păun, la care se presupune că băiatul cu faţă albastră din reclamele online cu “Salvati Bucureştiul” avea acces direct prin simpla prietenie enunţată. Fără a fi deloc fani ai personajului, semnalăm cum agitatul fixist Costin Andrieş de la site-ul ÎLD reuşeste să-şi piardă cu folos ceva timp, cotrobăind prin contul lui Matei Păun de pe Facebook, pentru a scoate la lumină adevărata faţă a conducătorului campaniei ştrumfului oengist, care Prim’ar vrea să fie. Surpriză? Ieri Matei Păun şi-a şters pagina de Facebook! Descoperirile, acum ascunse – conform rpincipiilor “transparenţei” cu care ne îmbrobodeşte Nicuşor Dan -, devoalează un Matei Păun fan al lui Vladimir Putin şi al Moscovei, al cărei frecvent vizitator este. Pe larg, aici: Seful de campanie al lui Nicusor Dan este pro-rus. Face vizite „repetate” la Moscova.
Dar asta nu e tot. Partea cea mai interesanta de abia acum urmează. “Naivul” Nicuşor Dan n-a avut ocazia să citească – dacă ar fi să-l credem – nici măcar scurtul CV al şefului său de campanie, aşa cum apare, de exemplu, pe site-ul unei fundaţii unde este membru al Consiliului Director. Este vorba de Fundaţia PACT, o ONG cuplată bine la vastele fonduri manageriate de FDSC (Proiecte Runda I şi Runda II), cu lianturi cu fustă la Fundaţia Soros, asociaţiile lui Mircea Toma şi alte astfel de organizaţii care vor să ne salveze de dimineaţa până seara. C-aşa sunt ONG-iştii.
Firul roşu Moscova-Minsk-Bucureşti
Şi iată ce detaliu din CV-ul lui Matei Păun nu a ridicat nici măcar o sprânceană de-a lui Nicuşor Dan: “În prezent, Matei este fondator şi Managing Partner Bac Investment Bank România şi fondator şi partener: Bac Investment Bank Belarus & CIS“.

Dar să vedem ce spune presa de specialitate despre firma BAC, la care este fondator şi Matei Păun. Wall-Street.ro: “BAC Romania | Investment Banking a fost infiintata in 2004 – 2005 de co-managing partners de la acea data, Matei Paun si Tudor Boloni, si inregistrata in Romania cu numele de Balkan Advisory Company S.R.L. Din 2005 pana in prezent BAC Romania a intermediat un numar semnificativ de tranzactii, cea mai importanta dintre acestea fiind vanzarea Romstal Leasing si INK Broker catre KBC Private Equity in 2006 pentru 70 de milioane de euro.  In 2008, Tudor Boloni a parasit BAC Romania, echipei alaturandu-i-se doi parteneri noi, Arin Ion si Ovidiu Petreaca. Managing partner-ul BAC Romania, Matei Paun, a infiintat in 2008 BAC Belarus | Investment Banking, alaturi de partenerii sai Vitalie Buzdugan si Alexandr Mironov.”
Conform site-ul BAC, VItali Buzdugan este partener şi la BAC România şi la BAC Belarus.
N-ar trebui să comentam prea mult pe marginea acestei informaţii. Înfiinţarea unei firme de investiţii  în spaţiul fostei URSS, cu legături la vârfurile politice zonale, se poate realiza, în general, cu un sprijin de un anume tip: din zona serviciilor secrete. Matei Păun este (şi) cetăţean german, aflăm de la RISE. Un cetăţean german cu simpatii pronunţate filo-ruse, aflăm de la ÎDL. Şi, mai mult, care face afaceri în CSI şi al cărui partener principal, cetăţean belarus, a umplut România de autobuze MAZ! Hopa, parcă acum ne apropiem puţin mai mult de Primărie….
Autobuze MAZ cu sutele, ROMAN înmormântat

Autobuzele Roman nu au fost comandate in Romania

De notat: MAZ-ul belarus a vândut în România, după cum se laudă, peste 550 de bucăţi în 5 ani  în 8 oraşe, cu un preţ de circa 90.000 euro – fără aer condiţionat – în condiţiile în care nici o primărie din ţară nu a dorit autobuzele româneşti produse la Roman din care au fost vândute doar 6 (şase), unei ţări arabe, la circa 96.000 de euro, cu tot cu aer condiţionat. Ex- Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a cumpărat autobuze Mercedes la 180.000 de euro, fără aer condiţionat. Anul trecut fabrica Roman SA a decis să închidă linia de autobuze. MAZ-ul belarus al lui Vitali Buzdugan, asociatul lui Matei Păun, şeful de campanie al lui Nicuşor Dan, vinde, în schimb, la: RAT Constanta ; PUBLI TRANS 2000 SA Pitesti ; TUR SIB SA Sibiu ; RAT Iasi ; SILETINA IMPEX SRL ASOCIERE TRANSPORT LOCAL SA Tg. Mures ; RAT Brasov ; SFINX COM SRL Sibiu ; TRANSURB SA GALATI; SN AEROPORTUL INTERNATIONAL TRAIAN VUIA Timisoara.
Vitali Buzdugan mai deţine în România revista Maşini şi Utilaje pentru Construcţii, şi mai afirmă că este “Preşedinte grup presă Audienta Generala AG SRL”, unde îşi face reclama la propriile firme. Susţine că este şi fondator al “«Megapolis» Group”, care a avut în România “proiecte de anvergură” cu… Ministerul Culturii. Nu ştim ce şi în ce guvernare. O anume Megapolis Advertising SRL apare în investigaţiile RISE Moldova în conjuctură cu afacerişti dubioşi din siajul mafiotului politic Plahotniuc. Nu ştim dacă este aceeaşi.
Preşedintele Filialei PC – Belarus, acelaşi Vitali Buzdugan
După cum am amintit, în mai 2013, Vitali Buzdugan devine preşedintele Filialei Belarus a Partidului Conservator, fiind desemnat în această funcţie de preşedintele Diaspora – PC, Avram Gal, actual candidat din partea unui partid “umanist” la Primăria Câmpia Turzii.

“Vitalie Buzdugan este noul presedinte care va conduce recent infiintata organizatie a partidului, in Belarus. Ca om de afaceri de succes, cu siguranta ca dl. Buzdugan va contribui si la dezvoltarea relatiilor economice dintre Romania si Belarus si alegerea sa pare a continua sirul desemnarilor inspirate, facute in ultima vreme de catre dl. Gal Avram, ca urmare a deplasarilor pe care acesta le face in Europa si nu numai, pentru a identifica problemele cu care se confrunta romanii din dispora!”, se precizează într-o informare a PC Diaspora.” – scrie TurdaNews.
O informare propagandistică din decembrie 2015 a Ambasadei României la Minsk îl prezenta însă drept “om de afaceri român”…
Cu un an înainte, în toamna lui 2014, Vitali Buzdugan anunţă intenţia construirii printr-un parteneriat regional a un mega-proiect la Minsk: un park high-tech, cu toate cele! O investiţie de milioane şi milioane de euro. Informaţia apare şi pe pagina oficială a Regiunii Minsk (Minsk Oblast).

Dar bombonelele le-am lăsat la sfârşit:
Frăţia ONG-iştilor

Iulian Fota si Viktor Khmarin

Vitali Buzdugan, cetăţeanul belarus carec este partenerul şi asociatul lui Matei Păun, şeful de campanie şi totodată prietenul lui Nicuşor Dan, este şi reprezentantului Belarusului comunist în aşa-zisul FOND INTERNAŢIONAL PENTRU COOPERARE ŞI PARTENERIAT AL MĂRII NEGRE ŞI AL MĂRII CASPICE (BSCSIF), o mega-organizaţie futilă, înfiinţată şi pe banii noştri în 2009, al cărei prim preşedinte a fost Iulian Fota, fostul consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională al lui Traian Băsescu, pe care fostul şef al statului l-a catalogat ulterior drept un “intoxicator” şi “un propagandist al minciunii”.

În 2011, preşedinţia a fost predată Rusiei, respectiv lui Viktor Khmarin, un personaj la care ne vom referi imediat, care conduce, parcă în derâdere, Comitetul pentru “Democratizare, Procese Sociale și Drepturile Omului”. În 2012 este adus drept reprezentant oficial al Belarusului în BSCSIF nimeni altul decât Vitali Buzdugan. În 2014, reuniunea anuală a BSCSIF este găzduită de Belarus, preşedintele Aleksandr Lukaşenko lăudând personal realizarile “puternicei organizaţii de 28 de membri”. La rândul lui, preşedintele în exerciţiu al BSCSIF a lăudat contribuţia Belarusului prin reprezentatul său special Vitali Buzdugan.
Vitali Buzdugan este, şi el, ONG-ist de profesie: face parte din conducerea unei “mişcari de dialog social internaţional” înfiinţată la Moscova sub denumirea de “Comitetul 2017” şi condusă de acelaşi Viktor Khmarin, la rândul lui ONG-ist. Din “Comitet” mai fac parte generalul Marius Opran, preşedintele BSCSIF la Bruxelles  şi milionarul român Gabriel Comănescu, care deţine Upetrom şi compania de foraj marin Grup Servicii Petro­liere (GSP), parte a Upetrom Group.

Nicuşor Dan, “fraierul” lui Matei Păun, Vitali Buzdugan, Viktor Khmarin şi, cu voia Dvs, ultimul pe listă, Vova Putin?
Viktor Khmarin este unul puţinii prieteni din adolescenţă ai lui…. Vladimir Putin, care a rămas până azi în cercul intim de mafioţi ai liderului de la Kremlin, format din miliardarii evrei Boris şi Arcadie Rotenberg, miliardarul Ghenadie Timcenko (11 miliarde euro, aflat pe lista neagră întocmită de SUA, la fel ca şi ceilalţi tovarăsi enumeraţi), Iurie Kovalciuc (“bancherul lui Putin” prins cu fofârlica în scandalul Panama Papers) şi alţii, despre ale căror afaceri murdare puteţi citi în două anchete, aici, de la Novaya Gazeta şi aici, de la Wikileaks, într-o corespondenţă a celor de la Stratfor. Conform acestor rapoarte, Viktor Khmarin a căpuşat îndelungat cea mai mare companie din lume, Gazprom.
Viktor Khmarin a fost unul dintre martorii de la cununia civilă a lui Vladimir “Vova” Putin. Mai mult, conform datelor lui Steven Lee Myers publicate în cartea “The New Tsar: The Rise and Reign of Vladimir Putin“, prima relaţie cu o femeie a lui Putin a fost cu o studentă la medicină pe care o chema Liudmila Khmarina. Cei doi s-au şi logodit, în 1979, dar, probabil din motive ce ţin de locul de muncă al tânărului KGB-ist, căsătoria cu această Liudmila nu a mai avut loc. Era sora lui Viktor. Cu toate acestea Vova şi Viktor au rămas prieteni până astăzi, Putin având grijă de tovarăşul sau Khmarin. Iar Viktor Khmarin, la rândul lui,  încurajează tovarăşi mai tineri, ca Vitali Buzdugan, partenerul lui Matei Păun, prietenul şi şeful de campanie al lui Nicuşor Dan. Cu toţii, ONG-işti!
Alesandru Anghel
Victor Roncea
Ziaristi Online

Nucile si obiceiurile alimentare sanatoase

Consumate dupa fiecare masa, aceste fructe impiedica ingrosarea arterelor si previn bolile de inima.
Opt nuci pe zi va tin arterele flexibile, inima sanatoasa si previn aparitia atacului vascular cerebral, arata un studiu realizat de cercetatorii americani de la Barcelona Hospital Clinico, aparut in " American College of Cardiology ".Specialistii citati de BBC News va sfatuiesc sa consumati nuci, mai ales dupa o masa bogata in grasimi, pentru a atenua efectele negative pe care acestea din urma le au asupra organismului. 
  Nucile, mai sanatoase decat uleiul de masline
Cercetarea a constat in monitorizarea a 24 de adulti, jumatate dintre ei cu un nivel normal al colesterolului, iar cealalta jumatate cu un nivel ridicat. Participantii la studiu au primit doua portii de salam, bogat in grasimi si branza, pe care le-au consumat la un interval de o saptamana.
La una dintre portii, cercetatorii au adaugat cinci lingurite de ulei de masline, iar la cealalta, miezul a opt nuci. Testele au aratat ca atat uleiul de masline, cat si nucile au ajutat la reducerea inflamatiilor din artere care apar brusc dupa o masa bogata in grasimi saturate si care, in timp, favorizeaza intarirea arterelor si creste riscul unor boli de inima si al atacului vascular cerebral.
Cu toate acestea, spre deosebire de uleiul de masline, nucile au mai ajutat si la mentinerea elasticitatii si flexibilitatii arterelor, indiferent de nivelul colesterolului. 
  Trateaza tulburarile de ritm cardiac
Cercetatorii au mai observat ca acidul alfa linoleic din nuci poate fi benefic pentru cei cu tulburari ale ritmului cardiac.
Ei i-au avertizat pe participantii la studiu ca pot manca absolut tot ceea ce doresc, cu conditia sa consume si nuci.
"Acest lucru demonstreaza ca grasimile protectoare din nuci inlatura efectele grasimilor saturate din dieta, pe cand o grasime neutra, precum uleiul de masline, nu are un rol atat de important", afirma Robert Vogel , profesor la  University of Maryland , Baltimore. Pentru ca sunt elastice, arterele se pot intinde atunci cand fluxul sanguin se imbunatateste. Consumul de grasimi intrerupe producerea de oxid nitric de catre "captuseala" arterelor, necesar pentru mentinerea flexibila a vaselor de sange. Nucile mai contin antioxidanti si arginina, un aminoacid folosit de organism pentru a produce oxidul nitric.
Pentru vegetarieni
Combinati nucile cu legume si paine
Nucile si alunele pot inlocui majoritatea nutrientilor animali in cazul persoanelor vegetariene.
Printre nutrienti se numara cele mai multe vitamine B, fosfor, fier, cupru, potasiu si proteine.
Ca mai toate proteinele din surse vegetale, cele din nuci si alune sunt inferioare calitativ celor animale.
Cu toate acestea, in combinatie cu paine, cereale si leguminoase (mai ales soia si linte) se poate obtine gama intreaga si echilibrata de aminoacizi esentiali. 
  BETI APA PE STOMACUL GOL                
In Japonia zilelor noastre, este foarte popular obiceiul de a bea apa imediat dupa trezire, in fiecare dimineata.
Mai mult, testele cercetatorilor au demonstrat valoarea acestui obicei.
Pentru cei in varsta si pentru bolile grave ca si pentru bolile moderne, tratamentul cu apa a fost considerat de succes de catre o societate medicala japoneza, ca tratament sigur 100% pentru urmatoarele boli:                                                  
> Dureri de cap, dureri ale corpului, sistemul circulator, artrita, batai puternice ale inimii, epilepsie, grasimi in exces, astm bronsic, tuberculoza, meningita, boli de ficat si urina, voma, gastrita, diaree, hemoroizi, diabet, constipatie, toate bolile de ochi, cancer la organele genitale si dereglari menstruale, boli ale urechilor, nasului si gatului. 
                                                                                       
METODA DE TRATAMENT 1. Dimineata, imediat dupa trezire, inainte de a va spala pe dinti, beti 4x 160 ml apa ( aproximativ o jumatate de litru in total)         
2. Spalati-va pe dinti dar nu mancati si nu beti nimic 45 minute.                                                
3. Dupa 45 minute puteti bea si manca normal.                 
4. Dupa 15 minute de la micul dejun, pranz sau cina nu mancati si nu beti nimic timp de 2 ore.                                  
5. Cei care sunt batrani sau bolnavi si nu pot bea 4 pahare cu apa dimineata pe stomacul gol,
pot incepe prin a bea apa mai putina si sa creasca gradual pana la 4 pahare.                       
6. Metoda de mai sus va vindeca bolile si toata lumea se poate bucura de o viata sanatoasa.                                   
  Urmatoarea lista da numarul de zile de tratament necesar pentru vindecarea/ controlul/ reducerea principalelor boli: 
1. Presiune ridicata a sangelui - 30 zile                     
2. Gastrita - 10 zile                                         
3. Diabet - 30 zile                                           
4. Constipatie - 10 zile                                       
5. Cancer - 180 zile                                           
6. Tuberculoza - 90 zile                                       
7. Pacientii cu artrita ar trebui sa urmeze tratamentul de mai sus doar 3 zile,
in prima saptamana si, incepand din a doua saptamana, zilnic.   Aceasta metoda de tratament nu are efecte adverse; oricum, la inceputul tratamentului s-ar putea
sa fie necesar sa urinati mai des ca de obicei.
Este si mai bine daca continuati acest tratament ca pe o activitate de rutina in viata voastra.
Beti apa si ramaneti sanatosi si activi.

     
Nu beti apa la masa.
Celor carora le place sa bea apa rece, la masa, le sunt adresate aceste randuri:                                              
Apa rece va solidifica mancarurile uleioase pe care tocmai le-ati consumat.                                              
Va va incetini digestia. Odata ce acest "noroi" reactioneaza cu acidul din stomac,
va fi absorbit mai repede decat hrana solida. Va depune un strat pe intestine.                                 
Foarte curand, acesta se va transforma in grasime si reziduuri si va duce la cancer.                                                    
Este cel mai indicat sa beti supa fierbinte sau apa calda dupa masa.                                                         
O nota importanta despre atacurile de inima: ar trebui sa se stie ca
nu fiecare simptom de atac de inima va fi durerea in mana stanga.
Fiti atenti la durerile intense in maxilar.                   
S-ar putea sa nu ai prima data durere in piept, in timpul unui atac de inima.                                    
Greata si transpiratul intens sunt si ele simptome obisnuite.
60% din persoanele care au atac de inima in timp ce dorm, nu se mai trezesc..                                                                  
Durerea in maxilar va poate trezi dintr-un somn adanc. Fiti cu grija si atenti. 
Un cardiolog spune ca, daca fiecare din cei care primesc acest mail,
il trimite la toti cunoscutii sai, putem fi siguri ca vom salva cel putin o viata.

Prezentarea localitatii

Suprafata: 6147,6 ha

Intravilan: 1080,6 ha

Extravilan: 5067 ha

Populatie: 29047

Gospodarii: 5365

Nr. locuinte: 10083

Nr. gradinite: 9

Nr. scoli: 5

Nr. licee: 3

Asezarea geografica:

Estul României, în depresiunea Huşi, pe drumul E 851

Activitati specifice zonei:

Viticultură
Agricultură

Activitati economice principale:

Industrie
Confecţii încălţăminte
Confecţii tricotaje
Utilaje industriale şi alimentare
Comerţ
Agricultură

Obiective turistice:

Mănăstirea "Schimbarea la Faţă"
Episcopia Huşilor
Vinotecă
Colegiul "Dimitrie Cantemir"
Popasul "Dobrina"
Muzeul municipal Huşi
Muzeul Eparhial Huşi
Muzeul Viticol (Grup Şcolar Agricol Huşi)

Facilitati oferite investitorilor:

Asigurare utilităţi publice (apă, canalizare, gaz)
Căi de acces rutiere şi ferate
Concesionare terenuri pentru investitori
Forţă de muncă calificată în industrie şi agricultură

Proiecte de investitii:

Sistem integrat de reabilitare a sistemelor de alimentare cu apa şi canalizare, a staţiilor de tratare a apei potabile şi staţiilor de epurare a apelor uzate
Amenajare strazi şi trotuare
Construcţie hală agroalimentară

Primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei

Alexandru Ioan CUZA (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Huşi, Moldova, astăzi în România – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, precum şi al statului naţional România. Cuza a participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Munteniei (Valahiei), înfăptuindu-se astfel unirea celor doua ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvîrşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, cînd Moldova şi Valahia au format un stat unitar, adoptînd oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern.

Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului. 

Primii ani de viaţă

Născut în Bîrlad, Moldova, Cuza a aparţinut clasei tradiţionale de boieri moldoveni, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza (care a fost de asemenea un proprietar de pămînt în judeţul Fălciu, Moldova) şi al Sultanei (sau Soltana), membră a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru primeşte o educaţie europeană, devenind ofiţer în armata moldovenească şi ajungînd la rangul de colonel. S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.

În anul 1848, Moldova şi Muntenia au fost cuprinse şi ele de febra revoluţiilor europene. Revolta moldovenilor a fost suprimată repede, dar în Muntenia revoluţionarii au preluat puterea şi au guvernat în timpul verii. Tînărul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se evidenţia înclinaţiile liberale, avute în timpul episodului moldovenesc, astfel că este transportat ca prizonier la Viena, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic.

Revenind în Moldova în timpul domniei Prinţului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de război al Moldovei, în 1858, şi a reprezentat Galaţiul în divanul ad-hoc de la Iaşi. Cuza a fost un proeminent politician şi a susţinut cu tărie uniunea Moldovei şi Valahiei. A fost nominalizat în ambele ţări de către Partida Naţională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinţ străin. Profitînd de o ambiguitate în textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17 ianuarie 1859 (5 ianuarie după calendarul iulian) şi în Muntenia pe 5 februarie 1859 (24 ianuarie după calendarul iulian).

Elena Cuza

Elena Cuza se înrudea cu neamul Sturdzeştilor, al Balşilor şi al Cantacuzinilor. Judecînd după portretul realizat de Szathmary, cînd avea 38 ani, putea fi socotită cu greu o femeie frumoasă. Era foarte mică şi subţire, cu o expresie severă, cu ochi negri şi duşi în fundul capului. Era foarte timidă, lipsită de farmec şi feminitate. Educaţia ei urmase calea obişnuită în epocă: guvernantă franceză şi germană, pensionul Buralat, anturajul social şi literar al mătuşii sale Agripina Sturdza, din Iaşi.

În 1844, ea l-a întîlnit, s-a îndrăgostit şi s-a căsătorit cu Alexandru Ioan Cuza. El era o fire extrovertită, impulsivă, care se simţea bine printre oameni, se purta foarte galant cu femeile. Ea era o introvertită, cu o mulţime de inhibiţii. Slabele şanse ca acest mariaj să meargă au fost anulate de la început de incapacitatea Elenei de a-i oferi un urmaş soţului ei şi de faptul că a pus datoriile faţă de mamă înaintea celor faţă de soţ. La 30 aprilie 1844 scria: „Crede-mă, mamă, noile sentimente pe care le am faţă de soţul meu nu mă vor împiedica să te iubesc.” După ce s-au căsătorit, ei s-au stabilit în modesta casă a părinţilor lui Cuza, Ion şi Sultana, din Galaţi.

Deşi Cuza şi soţia sa nu au avut copii, ea i-a crescut ca pe proprii săi copii pe cei doi fii avuţi cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenović: Alexandru Ioan Cuza (1862, unele surse menţionează anul 1864 - 1889) şi Dimitrie Cuza (1865 - 1888) care s-a sinucis.

A împărtăşit cu stoicism exilul soţului detronat şi, după moartea acestuia la 16 mai 1873, „i-a păstrat memoria cu o extraordinară devoţiune, neîngăduind să se rostească un singur cuvînt despre slăbiciuni pe care le cunoştea, le îngăduise şi-o spunea cu mîndrie – le iertase, ca singura care pe lume putea să aibă acest drept.”

Înfăptuirea unirii

Unirea Principatelor Moldovei şi Valahiei a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea şi reprezintă unificarea vechilor provincii româneşti. Unirea este strîns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Muntenia. Totuşi, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală şi economică între cele două ţări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova şi Muntenia, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodămîntul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele ţări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenţia de la Paris din 1858, o înţelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două ţări, cu guverne diferite şi cu unele instituţii comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei şi Valahiei, aducîndu-le într-o uniune personală. În 1861, cu ajutorul unioniştilor din cele două ţări, Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizînd unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituţia adoptată în acel an a denumit noul stat România.

Domnia

Domnia lui Cuza Vodă a fost caracterizată de o nerăbdătoare dorinţă de a ajunge din urmă Occidentul, dar efortul domnului şi al sprijinitorilor săi întîmpină rezistenţa forţelor conservatoare şi a inerţiilor colective. Mai grav, el stă sub semnul provizoratului, căci domnia lui Cuza este percepută ca pasageră; ţara a vrut un domn străin, l-a acceptat însă pe cel autohton, dar n-a renunţat la vechea doleanţă; în aşteptarea contextului prielnic, ea îngăduie un provizorat.

 

Alegerea ca domnitor

După Convenţia de la Paris din 1858, marile puteri au lăsat guvernul fiecărui principat în grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacani (locţiitori ai sultanului în teritoriu), pînă la alegerea domnitorilor. Principala atribuţie a comisiilor era aceea de a supraveghea alegerea noilor adunări elective. Campania electorală din Moldova a dus la alegerea unei adunări favorabile unirii. Unioniştii moldoveni au putut impune cu uşurinţă candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5/17 ianuarie 1859. Ideea alegerii domnului moldovean şi la Bucureşti a fost oficial sugerată muntenilor de către delegaţia Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anunţa rezultatul alegerii de la Iaşi. În Valahia, adunarea a fost dominată de conservatori, care erau însă scindaţi. Neputîndu-se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au sfîrşit prin a se ralia candidatului Partidei Naţionale care a fost ales la 24 ianuarie/5 februarie 1859, domn al Valahiei. Astfel, românii au realizat de facto unirea, punînd la 24 ianuarie 1859, bazele statului naţional modern român. Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost decisiv pentru dezarmarea opoziţiei Turciei şi a Austriei faţă de dubla alegere, astfel că la 1/13 aprilie 1859 Conferinţa de la Paris a puterilor garante dădea recunoaşterea oficiala a faptului împlinit de la 24 ianuarie 1859.

Conform deciziei Convenţiei de la Paris, la 15 mai 1859 este înfiinţată Comisia Centrală la Focşani, ce avea ca scop redactarea primului proiect de Constituţie din istoria modernă a României şi realizarea altor proiecte de unificare legislativă a Principatelor. Proiectul de Constituţie nu a fost aprobat însă de domnitorul Cuza, Comisia Centrală din Focşani fiind desfiinţată în februarie 1862.

 

Reformele lui Cuza

După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), iniţiază importante reforme interne: secularizarea averilor mînăstireşti (1863), reforma agrară (1864), reforma învăţămîntului (1864) ş.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al ţării.

Întîmpinînd rezistenţă din partea guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din reprezentanţi ai boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mănăstireşti (decembrie 1863) şi dizolvă Adunarea Legiuitoare (2 mai 1864). În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, şi decretează (14 august 1864) legea rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel penal, legea pentru obligativitatea învăţămîntului primar şi au fost înfiinţate primele universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi (1860), care azi îi poartă numele, şi cea de la Bucureşti (1864). Tot în această perioadă a fost organizată şi armata naţională.

 

Secularizarea averilor mănăstireşti

Această lege a fost dată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu scopul de a lua toate proprietăţile şi averile anumitor Biserici şi mănăstiri şi a le trece în proprietatea statului, pentru „a spori avuţia ţării ”. Tot în timpul lui Cuza unele mănăstiri şi schituri au fost desfiinţate total sau transformate în biserici de mir. Domnitorul Ioan Cuza a instituit un impozit de 10% asupra veniturilor nete ale mănăstirilor, bisericilor, anumitor seminarii, centre de asistenţă socială etc. În faţa acestor măsuri aspre, mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei a făcut mai multe proteste, ceea ce a dus mai apoi la înlăturarea sa din scaun, această stare provocînd, mai tîrziu, însăşi căderea guvernului Kogălniceanu. Legea secularizării a fost adoptată în 1863 şi, pe lîngă cele enumerate mai sus, poate fi menţionată şi confiscarea anumitor averi pe care le aveau unele mănăstiri din Sfîntul Munte Athos şi pe care le-au primit cu mult timp înainte de la alţi domnitori (Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul etc,) pentru ca monahii din Sfîntul Munte să se roage pentru bunăstarea domniilor lor.

 

Reforma fiscală

Reforma fiscală a fost materializată prin instituirea impozitului personal şi a contribuţiei pentru drumuri, generalizată asupra tuturor bărbaţilor majori, printr-o nouă lege a patentelor, prin instituirea impozitului funciar şi alte măsuri care au făcut ca la sfîrşitul anului 1861, în preajma deplinei lor unificări administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie dotate cu un sistem fiscal modern. Ar putea fi adăugată, pe plan cultural, „importanta iniţiativă a guvernului moldovean al lui Mihail Kogălniceanu, care a instituit, în toamna anului 1860, prima universitate a ţării, cea ieşeană.”

 

Reforma agrară

Dezbaterile înverşunate care au avut loc în vara anului 1862 în privinţa proiectului de reformă agrară propus de conservatori şi adoptat de majoritate, dar nesancţionat de domnitor, au dovedit că maleabilitatea de care dădeau dovadă o bună parte dintre conservatori, în privinţa adoptării unui program general de reforme, nu concorda cu acceptarea de către ei a unei reforme agrare în sensul programelor revoluţionare de la 1848. De aceea, în anii imediat următori unificării administrative, nu s-a putut trece brusc la reforma agrară, ci s-a continuat, pentru o perioadă de timp, să se adopte reforme pe linia organizării moderne a statului, deoarece acestea nu întîmpinau opoziţia conservatorilor, încă stăpîni pe majoritatea mandatelor din adunare datorită sistemului electoral restrictiv. Reorganizarea departamentelor, legile pentru construirea căilor ferate, constituirea Consiliului superior al instrucţiunii publice, un regulament de navigaţie, organizarea corpului inginerilor civili, reorganizarea Şcolii de silvicultură şi o serie de măsuri premergătoare unei secularizări a averilor mănăstireşti au reprezentat, în această perioadă, concretizările planului de reforme.

Din momentul în care conducerea guvernului a fost preluată de Mihail Kogălniceanu, aducerea din nou în dezbatere a reformei agrare a dus la izbucnirea unui violent conflict între guvern şi majoritatea adunării. A urmat dizolvarea adunării, pe calea loviturii de stat. Aceasta din urmă a sporit puterea domnitorului Cuza, şi totodată a înlăturat monopolul politic al conservatorilor asupra majorităţii în adunare. Sancţiunea poporului prin plebiscit şi recunoaşterea noii stări de lucruri de către puterea suzerană şi puterile garante au creat posibilitatea decretării Legii rurale în sensul programului paşoptist, desfiinţîndu-se relaţiile feudale în agricultură şi procedîndu-se la o împroprietărire a ţărănimii clăcaşe.

Prin Legea rurală din 14/26 august 1864, peste 400.000 de familii de ţărani au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol, iar aproape alţi 60.000 de săteni au primit locuri de casă şi de grădină. Reforma agrară din 1864, a cărei aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în parte dorinţa de pămînt a ţăranilor, a desfiinţat servituţile şi relaţiile feudale, dînd un impuls însemnat dezvoltării capitalismului. Ea a reprezentat unul din cele mai însemnate evenimente ale istoriei României din secolul al XIX–lea.

 

Alte reforme

În timpul guvernului condus de Mihail Kogălniceanu, s-a trecut la etapa hotărîtoare a înfăptuirii reformelor. Astfel, primul demers făcut, într-o direcţie în care guvernul ştia că nu avea să întîmpine opoziţie pe plan intern, a fost acela al secularizării. La 13/25 decembrie 1863, la propunerea guvernului, adunarea a votat secularizarea averilor mănăstireşti cu 93 de voturi contra 3. Era o măsură de însemnătate majoră, datorită căreia era recuperat peste un sfert din teritoriul naţional. Apoi au fost elaborate şi promulgate Legea contabilităţii, Legea consiliilor judeţene, Codul Penal şi Legea instrucţiunii publice, precum şi crearea Consiliului de Stat. Tot acum se înfiinţează Şcoala Naţională de Arte Frumoase, la Bucureşti, la conducerea căreia este desemnat Theodor Aman şi este inaugurată, în premieră, o Şcoală de Medicină Veterinară.

Analizînd suita de evenimente, unele cu caracter realmente revoluţionar, se poate spune că sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza au fost puse bazele statului unitar român modern. Practic, nu există domeniu de activitate economică, social-politică, culturală, administrativă sau militară din ţară, în care Cuza să nu fi adus îmbunătăţiri şi înnoiri organizatorice pe baza noilor cerinţe ale epocii moderne. 

 

 

Abdicarea şi exilul

Cuza începe să fie suspectat de liberalii radicali, care ulterior au făcut cartel cu conservatorii, că ar intenţiona să instituie un regim personal; acest fapt a slăbit poziţiile domnitorului şi a animat activitatea monstruoasei coaliţii, hotărîtă să-l înlăture. Complotiştii au reuşit să-şi realizeze planurile atrăgînd de partea lor o fracţiune a armatei (colonelul C. Haralambie, maiorul D. Lecca ş.a.), şi l-au constrîns pe domnitor să abdice în noaptea de 10/22–11/23 februarie 1866. La aceasta a contribuit însuşi Al. I. Cuza, care nu numai că nu a luat măsuri în privinţa factorilor reacţionari, ci, într-un discurs, se arăta dispus să renunţe la tron în favoarea unui principe străin (fapt susţinut şi de o scrisoare adresată unui diplomat străin). A fost instituită o locotenenţă domnească alcătuită din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu şi colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul şi Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiană, dar acesta nu a acceptat coroana. Provizoratul locotenenţei domneşti a luat sfîrşit abia după ce Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat să devină principe al României, la 10 mai 1866.

Această abdicare silită putea avea consecinţe grave pentru România, pentru că:

1. după înlăturarea lui Cuza, satele au fost înspăimîntate că reforma agrară nu va mai avea loc.
2. la 3 aprilie 1866 la Iaşi o demonstraţie a Mişcării Separatiste care a cerut anularea unirii Moldovei cu Valahia,
3. Poarta Otomană a mobilizat armata la Dunăre pentru a interveni în România, unirea fiind recunoscută doar pe timpul domniei lui Cuza.

Restul vieţii sale şi-a petrecut-o în exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena şi Wiesbaden. A fost înmormîntat iniţial la Biserica Domnească de lîngă Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorinţei sale, iar după cel de-al doilea război mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.